FEED Validator

for Atom and RSS and KML

Congratulations!

This is a valid RSS feed.

Recommendations

This feed is valid, but interoperability with the widest range of feed readers could be improved by implementing the following recommendations.

line 39, column 0: content:encoded should not contain decoding attribute (12 occurrences) [help]
```
<img decoding="async" loading="lazy" class="aligncenter size-full wp-imag ...
```
line 39, column 0: content:encoded should not contain loading attribute (12 occurrences) [help]
```
<img decoding="async" loading="lazy" class="aligncenter size-full wp-imag ...
```
line 39, column 0: content:encoded should not contain sizes attribute (12 occurrences) [help]
```
<img decoding="async" loading="lazy" class="aligncenter size-full wp-imag ...
```
line 47, column 0: style attribute contains potentially dangerous content: max-height (8 occurrences) [help]
```
Pana data viitoare, sa gasiti binele si aco ...
```

Source: http://andreeaburlacu.ro/feed

<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
>
<channel>
<title>Andreea Burlacu</title>
<atom:link href="https://www.andreeaburlacu.ro/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
<link>https://www.andreeaburlacu.ro</link>
<description></description>
<lastBuildDate>Mon, 18 Jul 2022 07:36:06 +0000</lastBuildDate>
<language>en-US</language>
<sy:updatePeriod>
hourly </sy:updatePeriod>
<sy:updateFrequency>
1 </sy:updateFrequency>
<generator>https://wordpress.org/?v=6.1.1</generator>
<item>
<title>De ce noile scandaluri din online sunt un semn bun?</title>
<link>https://www.andreeaburlacu.ro/2022/07/18/noile-scandaluri-online-semn.html</link>
<comments>https://www.andreeaburlacu.ro/2022/07/18/noile-scandaluri-online-semn.html#comments</comments>
<dc:creator><![CDATA[Andreea]]></dc:creator>
<pubDate>Mon, 18 Jul 2022 07:36:06 +0000</pubDate>
<category><![CDATA[Ganduri razlete]]></category>
<category><![CDATA[Implicare sociala]]></category>
<category><![CDATA[scandal]]></category>
<category><![CDATA[social media]]></category>
<guid isPermaLink="false">https://www.andreeaburlacu.ro/?p=7068</guid>
<description><![CDATA[Probabil toata lumea care are un cont de Facebook a auzit in ultima vreme de tot felul de micro (unori devenite macro) scandaluri legate ba de o terasa care puncteaza ca vor sau nu copii la ei, ba de o pizzerie care da note femeilor, ba de un influencer care se ia de celulita femeilor sau de alta influencerita care …]]></description>
<content:encoded><![CDATA[Probabil toata lumea care are un cont de Facebook a auzit in ultima vreme de tot felul de micro (unori devenite macro) scandaluri legate ba de o terasa care puncteaza ca vor sau nu copii la ei, ba de o pizzerie care da note femeilor, ba de un influencer care se ia de celulita femeilor sau de alta influencerita care pune egal intre a-ti arata un umar si incompetenta jurnalistica.
Aparent, toate aceste suparari izbucnite in colturi diferite de internet/domenii/de persoane diferite nu au nimic in comun si pot fi luate drept “circul” de care mai au nevoie oamenii pe langa painea cea de toate zilele. Multi oameni culti se supara chiar ca aceste interese marunte ocupa mintea si timpul maselor, cand noi ar trebui sa muncim, sa ne interesam de mediul de afaceri, politica si tot ce mai are cu adevarat nevoie tara asta.
Eu cred insa ca e bine ca toate astea se intampla. Cred ca e absolut minunat ca derapajele, de orice natura, au inceput sa fie punctate si taxate. Cred ca toate aceste scandaluri, desi mi-e sila de forma brutala in care au loc, arata ca s-a format o noua generatie/o noua patura sociala/ o noua “cum vreti voi sa o numiti” care este atenta la principiile convieturii oamenilor in societate, caruia ii pasa de principii civice si drepturile omului.
<img decoding="async" loading="lazy" class="aligncenter size-full wp-image-7069" src="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2022/07/scandaluri-social-media.jpeg" alt="" width="1024" height="467" srcset="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2022/07/scandaluri-social-media.jpeg 1024w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2022/07/scandaluri-social-media-300x137.jpeg 300w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2022/07/scandaluri-social-media-768x350.jpeg 768w" sizes="(max-width: 1024px) 100vw, 1024px" />
Sa le luam pe rand. Povestea cu terasa cu nisip pe jos si postarea lor in care atentionau ca e o terasa in care adultii au nevoie sa sa simta la fel de bine precum copiii si terasa nu e loc de joaca. Aici spiritele s-au aprins de multe parti, unele indreptatite, altele doar pe ego, cum e si normal sa apara. Cert este ca s-a discutat despre empatie, despre toleranta, despre depresie si izolare, despre ce inseamna a fi parinte, despre libertate. Concepte mari, grele au fost puse pe masa si dezbatute. Ceea ce e absolut minunat pentru o democratie si pentru o societate care inca nu e formata, care inca are f multe mosteniri comuniste, frici si obiceiuri intepenite din acea perioada nefasta.
Povestea in care o jurnalista mai in varsta a criticat o tanara aflata la FITS pentru ca, pe langa alte lucruri faine pe care le face si articole bune pe care le scrie s-a pozat cu badge-ul de festival in timp ce i se vedea clar bustiera pe sub sacou. Aici a fost un fenomen si mai interesant. Aproape in unanimitate oamenii si-au dorit sa apere improscarea cu noroi de dragul improscarii. Mai ales femeile, insa am vazut si destul de multi barbati, au tras atentia asupra faptului ca a fi competent/bun in ceea ce faci/cult/citit/jurnalist etc si a te simti bine in corpul tau/a poza altfel decat clasic nu se exclud. Am fost sincer surprinsa sa vad cum femeile isi iau apararea si se protejeaza intre ele. Pentru ca de foarte multe ori pana acum am vazut doar varianta aruncarii cu noroi.
Povestea cu notele date de acei angajati ai pizzeriei femeilor care treceau pe strada. Si aici parerile au fost impartite, s-a vorbit foarte mult despre ce “se cade” si ce nu. Foarte interesant este ca multi barbati, tati de fete, dar si de baieti au inteles ca in cultura noastra femeile nu sunt obisnuite sa primeasca un compliment si atat. De obicei el bine insotit de ceva, de cele mai multe ori de ceva nedorit. Chiar cred ca multi nu cunosteau aceasta parte si ca atat femeile, cat si barbatii au avut ocazia prin intermediul acestui scandal sa-si expuna puncte de vedere pe care altfel nu indrazneau sa le scrie/posteze. Cred ca s-a facut putina lumina legat de ce ne dorim si ce nu, mai mult decat “ce se cuvine”/ “cum se facea”.
Mai noul scandal al celuluitei si al domnului care a atras atentia doamnelor sa mai treaca pe la sala inainte de a merge la plaja, dar mai ales modul in care a aratat ce norocos se simte ca a dumnealui sotie “arata ca o minora” a scos toata supararea adunata de zeci de ani legata de body shaming, incadrarea femeilor in tipare si a mers pana mai departe la trista statistica potrivit careia Romania este tara cu cele mai multe mame minore din Europa, ceea ce ne opreste rasul si ne face sa nu ne dorim comparatii din astea nefericite.
<img decoding="async" loading="lazy" class="aligncenter size-full wp-image-7070" src="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2022/07/scandal.jpeg" alt="" width="1024" height="675" srcset="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2022/07/scandal.jpeg 1024w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2022/07/scandal-300x198.jpeg 300w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2022/07/scandal-768x506.jpeg 768w" sizes="(max-width: 1024px) 100vw, 1024px" />
Am incercat sa expun cat mai obiectiv povestile, desi suntem pe un blog, nu e un ziar, asadar opinia e prima care e normal sa apara, tocmai pentru a va arata aceasta perspectiva pe care am gasit-o eu, acest punct bun al scandalurilor interminabile care ne ocupa timpul. Da, sunt obositoare, da, avem lucruri si mai importante de facut si rezolvat, insa faptul ca ele apar arata un interes de schimbare, de educare, de evolutie. Faptul ca unii isi petrec timp sa scrie articole, multe comentarii arata ca le pasa sa schimbe ceva, oricat de mic la nivel de prieteni, familie, cunostinte. Sa schimbe o idee, o abordare, un principiu de viata.
Si abia dupa ce ne vom fi schimbat modul in care privim societatea cu toate implicarile ei vom putea trece la schimbari mai mari, de sistem, de guvernare samd.
Pana data viitoare, sa gasiti binele si acolo unde e bine ascuns. <img src="https://s.w.org/images/core/emoji/14.0.0/72x72/1f642.png" alt="🙂" class="wp-smiley" style="height: 1em; max-height: 1em;" />
Photo credit: <a href="https://visualhunt.co/a7/b7a6dde3">A.Davey</a> on <a href="https://visualhunt.com/re10/7e3eecda">Visualhunt</a>
]]></content:encoded>
<wfw:commentRss>https://www.andreeaburlacu.ro/2022/07/18/noile-scandaluri-online-semn.html/feed</wfw:commentRss>
<slash:comments>4</slash:comments>
</item>
<item>
<title>Provocările grădiniței</title>
<link>https://www.andreeaburlacu.ro/2022/07/15/provocarile-gradinitei.html</link>
<comments>https://www.andreeaburlacu.ro/2022/07/15/provocarile-gradinitei.html#comments</comments>
<dc:creator><![CDATA[Andreea]]></dc:creator>
<pubDate>Fri, 15 Jul 2022 08:16:11 +0000</pubDate>
<category><![CDATA[Anti parenting :)]]></category>
<category><![CDATA[agresiuni]]></category>
<category><![CDATA[boli]]></category>
<category><![CDATA[gradinita]]></category>
<category><![CDATA[imunitate]]></category>
<category><![CDATA[lovit]]></category>
<category><![CDATA[muscat]]></category>
<category><![CDATA[raceli]]></category>
<guid isPermaLink="false">https://www.andreeaburlacu.ro/?p=7066</guid>
<description><![CDATA[Bună din nou. După articolul despre bonă versus grădiniță am primit mai multe argumente de tipul: da, grădinița e super, dar nu s-a imbolnăvit? N-a luat toți crocobaurii de la grădi? Nu a fost lovită/muscată etc? Ba da. Răspunsul comun e da la toate cele de mai sus. Și toate sunt normale; atât temerile părinților și grija ca puiul lor …]]></description>
<content:encoded><![CDATA[Bună din nou. După <a href="https://www.andreeaburlacu.ro/2022/07/12/bona-versus-gradinita.html" target="_blank" rel="noopener">articolul despre bonă versus grădiniță</a> am primit mai multe argumente de tipul: da, grădinița e super, dar nu s-a imbolnăvit? N-a luat toți crocobaurii de la grădi? Nu a fost lovită/muscată etc? 
Ba da. Răspunsul comun e da la toate cele de mai sus. Și toate sunt normale; atât temerile părinților și grija ca puiul lor să fie în siguranță, cât și multiplele boli și incidente.
Să le luăm pe rând. Bacteriile și virușii pe care copii le iau în comunitate le formează imunitatea. Mai devreme sau mai târziu toate aceste boli vin, nu prea pot fi evitate, unele pot fi doar ameliorate prin vaccinuri. Insă răceli, gură-mână-picior, roșu în gât, enterocolite șamd sunt inevitabile. Dacă nu le face la 2 ani, le face la 3-4-7, cert e că tot are nevoie să treacă prin ele ca să capete imunitate.
Noi i-am făcut Avei toate vaccinurile obligatorii și opționale, practic nu cred că e vreunul care se face până la 2 ani pe care să-l fi ratat, cu excepția celui anti-căpușe despre care am aflat foarte de curând și încă nu am apucat să discutăm cu pediatra. Însă, vaccinurile nu te pot salva de toate bolile, copiii sunt curioși, bagă des mâna în gură, nu știu să strănute încă în cot, schimbul de bacterii și viruși e foarte ușor de făcut. Ce știu de la pediatră e ca mulți medici recomandă intrarea în colectivitate ceva mai târziu, mai după 3 ani pentru că atunci corpurile lor sunt ceva mai pregătite să ducă toate bolile astea. Și atunci virozele vor dura mai puțin, nu 5 zile ci 3, vor face poate forme mai ușoare. Însă asta depinde mult de la copil la copil, de alimentație, de imunitatea pe care reușesc să și-o adune până la momentul respectiv. Și bineînțeles depinde dacă îți permiți să ții copilul acasă până la vârsta aia.
În cazul nostru nu a fost nimic grav, până acum a luat doar viroze. Unele lungi de câte o săptămână, altele mai scurte, unele cu muci interminabili, altele cu febră mai mare, dar din fericire am scăpat ușor, căci pe la grădiniță au umblat și viruși mai răi, cumva am fost mereu plecați sau cu alt virus acasă, încât am scăpat de enterocolite, herpagină și alte bazaconii.
Cred că e important ca fiecare părinte să-și pună în balanță ce poate face, ce e mai bine să facă, cât poate duce, ce anxietăți are, dacă are un copil mai puternic sau mai bolnăvicios și să decidă în consecință. Pentru noi, cu tot cu zilele/săptămânile de stat acasă cu crocobauri, tot grădinița iese pe plus.
<img decoding="async" loading="lazy" class="aligncenter size-full wp-image-7067" src="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2022/07/gradinita.jpeg" alt="" width="782" height="800" srcset="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2022/07/gradinita.jpeg 782w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2022/07/gradinita-293x300.jpeg 293w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2022/07/gradinita-768x786.jpeg 768w" sizes="(max-width: 782px) 100vw, 782px" />
Subiectul numărul 2, agresiunile. Mai exact muscături, lovituri, impins / zgâriat / și tot ce le mai vine instinctual să facă.
Da, e greu să vină copilul acasă mușcat. Ava a avut urme cât puteam să văd clar câți dinți are fetița ce a muscat-o și dacă are probleme la vreunul. A durat peste o săptămână să i se ducă vânătaia. Am trăit sentimente foarte intense de neputință, frustrare, durere. Nimeni nu vrea să-și vadă copilul rănit.
Imi imaginez în același timp că nu e ușor nici de partea părinților a căror copii muscă/lovesc des. Bineînțeles, mă refer aici de părinții implicați care vorbesc și lucrează cu copiii lor acasă și se simt prost și chiar nu au cum să controleze comportamentul celui mic la grădi. Aici mă refer la copii foarte mici, până în 3 ani, care nu au deloc control asupra emoțiilor lor, mulți nici nu pot/știu să vorbească încă sau foarte bine, ca atare se exprimă pur instinctual.
Oricât de mult stai lângă ei, le explici, le pui în față niște pași pe care să-i urmeze, incidente se întamplă. 
Și aici cred că e foarte important ca fiecare părinte să privească situația per ansamblu, să-și pună întrebări și să acționeze în consecință. În cazul nostru, după ce am trecut de valul de emoții puternice și normale, de instinctul ăla de fiară care își apără puiul, am analizat următoarele: sunt suficiente cadre didactice (educatori/îngrijitori/pshiholog etc) care se ocupă de grupă? Da, 2 educatori, 1 îngrijitor și zilnic câte un alt ajutor de la alte grupe pentru o grupă de 14 copii, dar care constant sunt vreo 7-8. Deci mai mult decât suficient. Puteau fi evitate situațiile între copii? Nu. De fiecare dată a fost vorba despre explorarea unui nou sentiment, a unei noi situații pe care nu au știut puii să o gestioneze: fie că vorbim despre împărțirea jucariilor, a spațiului de joacă sau personal, cei mici abia învață și descoperă regulile din afara casei lor, e absolut normal. La vârste mai mari probabil că se reglează, nu știm, nu am ajuns încă acolo. <img src="https://s.w.org/images/core/emoji/14.0.0/72x72/1f642.png" alt="🙂" class="wp-smiley" style="height: 1em; max-height: 1em;" />
Am învățat în terapie că nu musai evenimentul în sine te poate traumatiza, ci modul în care îl procesezi. Așa că mi se pare foarte important să existe un dialog continuu între gradiniță și părinți și între părinți pur și simplu. Din punctul ăsta de vedere la noi e f ok, părinții copiilor care au tendința de a reactiona direct fizic lucrează cu cei mici acasă, își cer scuze, cei a căror copii tind să fie mai degrabă victime îi învață să spună STOP de fiecare dată când ceva nu le este pe plac, iar daca situația nu se schimbă să ceară ajutorul unui adult. Toți învață să-și ceară scuze și să-și ceară drepturile, toți sunt tratați cu respect ceea ce mi se pare absolut minunat. Nimeni nu e pus la colț, certat, pedepsit, ci învățat, i se explică consecințele comportamentului său și treptat lucrurile se schimbă. Important este să ai incredere în proces și să înțelegi că durează, copiii nu fac lucruri la o bătaie din palme.
Sunt și părinți care nu se adaptează și iși scot copiii din grupa/grădinița la care sunt, cred ca fiecare știe cel mai bine ce și cât și cum poate să ducă. Din punctul meu de vedere toate aceste incidente sunt normale, am un copil care știe să spună stop și când are nevoie de spațiul ei personal și nu vrea să fie pupată de exemplu și când simte agresivitate oricine ar fi in fața ei. Iar asta mi se pare mare lucru având în vedere că are doar 2 ani.
Sunt curioasă la voi cum e și cum procedați cu agresiunile între copii, cu bolile, cu tot tacâmul de experiențe ce vin la pachet cu grădinița?
Până data viitoare, aveți grijă de sufletele voastre! <img src="https://s.w.org/images/core/emoji/14.0.0/72x72/1f642.png" alt="🙂" class="wp-smiley" style="height: 1em; max-height: 1em;" />
]]></content:encoded>
<wfw:commentRss>https://www.andreeaburlacu.ro/2022/07/15/provocarile-gradinitei.html/feed</wfw:commentRss>
<slash:comments>1</slash:comments>
</item>
<item>
<title>Bonă versus grădiniță</title>
<link>https://www.andreeaburlacu.ro/2022/07/12/bona-versus-gradinita.html</link>
<comments>https://www.andreeaburlacu.ro/2022/07/12/bona-versus-gradinita.html#comments</comments>
<dc:creator><![CDATA[Andreea]]></dc:creator>
<pubDate>Tue, 12 Jul 2022 06:23:43 +0000</pubDate>
<category><![CDATA[Anti parenting :)]]></category>
<category><![CDATA[ajutor]]></category>
<category><![CDATA[bona]]></category>
<category><![CDATA[bunici]]></category>
<category><![CDATA[gradinita]]></category>
<guid isPermaLink="false">https://www.andreeaburlacu.ro/?p=7062</guid>
<description><![CDATA[Am revenit pe blog dupa o mie de ani. Dincolo de motivul evident al lipsei mele de focus si timp, mai exact prioritatea mea numarul unu: Ava, nu mi-am mai gasit starea sa scriu. Din foarte multe motive, principalul fiind agresivitatea tot mai mare pe care o gasesc in special pe retelele sociale. Toata lumea are dreptate, toata lumea stie …]]></description>
<content:encoded><![CDATA[Am revenit pe blog dupa o mie de ani. Dincolo de motivul evident al lipsei mele de focus si timp, mai exact prioritatea mea numarul unu: Ava, nu mi-am mai gasit starea sa scriu. Din foarte multe motive, principalul fiind agresivitatea tot mai mare pe care o gasesc in special pe retelele sociale. Toata lumea are dreptate, toata lumea stie mai bine, o multime de oameni cu dublu standard si care vor cumva sa psd-easca ceva.
Dar, pentru ca eu sunt la primul copil si m-am stresat (a se citi lovit de multe chestii), ma gandesc sa mai zic si pe aici din ele, poate ajuta pe cineva. Am facut-o deja in mesaje one-to-one, insa e mai eficient asa.
Buun, sa revenim la subiect. Sa zicem ca al tau copil e trecut de 1 an, esti rupt(ă) de oboseala, poate mai vrei sa si lucrezi si ai nevoie de ajutor. Bineinteles ca sunt parinti care apeleaza la ajutor si inainte de aceasta varsta, insa de obicei cam pe la 1 an incepe sa fie nevoie tot mai mult de timp pe care sa-l investesti si in alt ceva in afara copilului: fie ca vorbim despre recuperare de somn, baie, manichiura si orice ai nevoie sa te simti din nou om, fie ca unii parinti reincep munca, ori au pur si simplu nevoie de niste pauze.
1.Buun, primii care iti vin in minte sunt bunicii. Ei te iubesc pe tine/partenerul tau, isi iubesc nepotul/nepoata, deci ce poate fi rau? In teorie nimic. Insa depinde daca ii ai langa tine sau in alt oras/tara, daca sunt mai tineri sau mai in varsta (un om de 70 de ani nu mai alearga ca unul de 50 si nici nu mai aude la fel de bine, pe scurt nu prea mai are reflexe pt un prichindel pus pe șotii si descoperit) si bineinteles daca aveti o relatie buna, respectiv puteti sa va comunicati regulile casei/familiei si sa fie respectate. (cate am citit pe grupurile de mame pe subiectul asta, pff, pot scrie un roman fluviu. Se pare ca zona de relatie si mai ales limitele pe care noua generatie de parinti le seteaza sunt usor necongruente cu ce pot duce bunicii. Dar, bineinteles nu toti sunt asa).
<img decoding="async" loading="lazy" class="aligncenter size-full wp-image-7064" src="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2022/07/pexels-cottonbro-3661268.jpg" alt="" width="1024" height="683" srcset="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2022/07/pexels-cottonbro-3661268.jpg 1024w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2022/07/pexels-cottonbro-3661268-300x200.jpg 300w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2022/07/pexels-cottonbro-3661268-768x512.jpg 768w" sizes="(max-width: 1024px) 100vw, 1024px" />
2. Bona. Daca bunicii nu sunt prin preajma/nu pot/nu vor sa ajute primul instinct e sa cauti o bona. Mai ales daca ai nevoie de ajutor sporadic, de niste pauze recurente, nu full time. Acolo deja ecuatia se schimba. Asta am incercat si eu prima data, mai ales ca eu lucrez de acasa de prin 2015, fara legatura cu pandemia si ca mi-am propus sa fiu cat mai prezenta in tot ce inseamna viata copilului meu. Si mai ales ca nu eram deloc pregatita sa ma rup de ea cateva ore pe zi/zilnic. Insa aveam nevoie sa recuperez niste lucruri post-pandemie si post sarcina si primul an si jumatate de crescut copilul, ca sa nu mai zic de niste proiecte. Teoretic eu mi-am luat pauza de 2 ani pentru cresterea copilului, practic am tot avut proiecte pe parcurs si oricum ar fi, numai pauza sau concediu nu poate fi numita perioada de dupa nastere. <img src="https://s.w.org/images/core/emoji/14.0.0/72x72/1f642.png" alt="🙂" class="wp-smiley" style="height: 1em; max-height: 1em;" />
Asadar, zis si facut, sa cautam bone. Cum eu sunt destul de conectata, prin grupuri misto de parinti, cu tot felul de cunostinte, am aruncat intrebarea.
In primul rand am aflat ca eu cautam un unicorn. De ce? Pentru ca nu indeplineam 2 cerinte majore ale bonelor. Sa va zic pe scurt cerintele mele: persoana pana in 60 de ani, calda, empatica, care sa vina de 2-3 ori pe saptamana/3-4 ore pe zi sa stea cu pitica si sa se joace. Avand cam 1 an la acea vreme, nu avea ce activitati super creative sa faca cu ea, masa oricum o pregateam eu din cauza de niste alergii, iar afara ieseam pe seara caci deja se incalzise si nu avea sens in timpul zilei. Deci nu avea de preparat mancare, de spalat sau alte treburi casnice, nici sa iasa cu copilul, doar sa o supravegheze, sa se joace si sa-i dea una dintre mese (in fct de cand venea: pranz sau mic dejun). Eu in tot procesul acesta eram de suport, urma sa stau acasa in caz ca e nevoie de mine, ii e dor copilului, nu iese ceva. Plata peste medie bine, chiar spre top. Ah, si sa fie vaccinata. Era inca plina pandemie, voiam sa reduc riscurile cat mai mult.
Mbon, si incep sa aflu ca:
<ol>
<li>Bonele cam vor full time. Cele ocazionale ies din discutie, sunt in general studente sau bunicute care vor sa faca un surplus de bani. Insa cele “de cariera” vor full time ca sa-si asigure un venit decent pe luna, un salariu gen. Aici inteleg de la unii parinti ca au facut un pachet impreuna cu o alta familie si au luat o bona pt 2 case. Merge cand familiile stau aproape una de cealalta si poate veni bona dimineata la cineva si dupa amiaza la ceilalti. Nu am astfel de prieteni, am fost prima din gașca mea care a facut copil, in plus imi doream pe cineva pt a2a parte a zilei, ceea ce isi doresc cam toti parintii. Bun, deci n-am trecut cu brio la acest punct.</li>
<li>Apoi multe bone, ca sa nu fac o generalizare aiurea, vor sa fie independente, mai exact sa se ocupe singure de copil. Nu le place ideea ca parintele sa stea acasa. Am aflat asta de la alti parinti, de pe grupurile de mame, inclusiv de la cateva bone pe care le-am sunat sa vedem daca ne potrivim si care la acest “detaliu” s-au poticnit, au strambat din nas, au zis ca revin si nu s-a mai intamplat sau pur si simplu mi-au zis ca nu e indicat, copilul va trage mereu la mama, asa ca le va fi greu sa il gestioneze. Great, am mai picat 1 punct la examen. <img src="https://s.w.org/images/core/emoji/14.0.0/72x72/1f642.png" alt="🙂" class="wp-smiley" style="height: 1em; max-height: 1em;" /> Cert e ca nu aveam de gand sa ies din casa doar ca sa ies si nici nu pot avea incredere in cineva care nu se simte comod sa ma vada prin preajma.</li>
</ol>
Desi parea greu, am reusit sa gasesc o doamna care se potrivea profilului. Ba chiar ii convenea si faptul ca putea sa mai faca si alte activitati pe langa etc.
Zis si facut, incepem colaborarea. Atentie, financiar i-am oferit cat a cerut, programul l-am stabilit dupa cum dorea dumneaei (mai ales ca eu nu aveam un program strict in care trebuia sa ma incadrez, nu trebuia sa merg la birou etc). Ah, si a venit si pe recomandare. In 3 luni de zile cat am avut rabdare, desi regula era de 2 ori pe saptamana – usor sa trecem la 3 zile, doamna a venit in total de 7-8 ori. Deci sub jumatate. Mereu patea ceva, avea ceva urgent de facut si bineinteles, ma anunta cu 2 ore inainte ca nu mai poate ajunge. Planurile mele, da-le naibii, ce treaba are ea cu ele.
Asadar, lesne de inteles, am intrerupt colaborarea si am zis ca eu nu vreau sa mai trec ever prin acest proces. (care era anevoios si pe partea de invatare: ce mananca copilul, cum sa o trateze, care sunt limitele, ce ne place si ce nu (de exemplu nu mai bate mobila cand se loveste copilul, ca apoi o sa bata copii si nu stim de unde, ma rooog).
Vreo jumatate de an mai tarziu, obosita maxim si cu multe pe cap, imi fac curaj totusi sa mai incerc cu o bona. Poate de data asta iese.
Asa ca mi-am facut cont pe sitter.ro, actualul helperz.ro, unde am pus anunt si am inceput sa selectez. Maaare mi-a fost uimirea sa vad ca de fapt conturile bonelor nu sunt verificate, multe bifeaza ce le taie capul, iar cand vorbesti cu ele afli fix contrariul (bifau vaccinate si erau anti-vaxxerite convinse, bifau ca se deplaseaza oriunde in oras, dar de fapt voiau sa fie aduse cu masina etc). Am avut cont platit la ei cred ca vreo 2-3 luni. Am facut muult research, am dat multe telefoane, nu am gasit nimic. NADA. Niente. Nimicuta.
Poate sunt eu pretentioasa, poate era perioada dubioasa, poate nu s-au aliniat planetele. Cert e ca mi-am pierdut mult timp si multi nervi.
<img decoding="async" loading="lazy" class="aligncenter size-full wp-image-7065" src="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2022/07/pexels-cottonbro-3661457.jpg" alt="" width="1024" height="683" srcset="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2022/07/pexels-cottonbro-3661457.jpg 1024w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2022/07/pexels-cottonbro-3661457-300x200.jpg 300w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2022/07/pexels-cottonbro-3661457-768x512.jpg 768w" sizes="(max-width: 1024px) 100vw, 1024px" />
3. Gradinita/creșa. Din vorba in vorba cu o prietena caruia ii povesteam saga mea in cautarea unui ajutor, ma intreaba de ce nu caut o gradinita sau cresa.
Pai nu cred ca ni se potriveste, e inca mica (1 an si vreo 8 luni cred ca avea atunci), e inca alaptata, nu prea mananca si e important sa aiba persoana dedicata sa stea dupa fundul ei ca sa ne asiguram ca e bine si cel mai important, pe care l-am vazut de fapt ulterior, nu eram deloc pregatita sa o las undeva fara mine.
Insa ramanand fara variante si pentru ca am inteles si cat de important e pentru ea sa aiba mai multe interactiuni decat cu mama, tata si bunicii din cand in cand am inceput procesul de selectie al gradinitei.
Culmea, pentru ca si aici stiam ce vreau, totul a durat maxim 2 saptamani. Stiam ca vreau acomodare treptata, vreau chimie cu educatorii si cu institutia in sine, vreau sistem Montessori sau ceva asemanator, vreau educatie cu blandete, putini copii in grupa, triaj epidemiologic serios si un buget decent, sa nu-mi vand totusi ficatul.
Prima vizionare pe care am facut-o ne-a placut din secunda 1, am stiut ca aia e gradinita. Am mai fost la 1 sau doua intalniri, asta doar pentru ca de la prima gradinita ne spusesera sa mai vedem si altele, sa nu traim cu regretul/intrebarea daca erau altele mai bune/potrivite etc. (ador oamenii care nu-s disperati sa faca vanzare)
Gradinitele private primesc copii de la 1 an si jumatate, cresele de mai devreme. Nu stiu f clar cum sta treaba la stat pentru ca pe mine m-a dezamagit foarte mult sistemul de educatie romanesc si nu am avut pur si simplu pe lista sau in gand ceva de stat. Chiar daca din punct de vedere financiar e un cost considerabil, prefer sa ma zbat pentru mai multe proiecte, sa facturez mai cu sens, decat sa am inima cat un purice in fiecare zi. Nu zic ca gradinitele de stat sunt nasoale, nu zic ca nu se poate face si acolo treaba si nu sunt si acolo oameni minunati. Bunica mea a fost educatoare si a fost una f buna si iubita. Spun doar ca nu se pupa cu nevoiele si asteptarile mele de acolo. (scoala e alt subiect) Pentru mine e foarte important ca in aceasta etapa Ava sa creasca cu incredere in ea si in mediu, sa fie lasata cat mai libera, curioasa si curajoasa, sa fie tratata empatic si sa fie inteleasa. Conteaza mai putin cate cuvinte stie la x varsta, pana la cat numara sau bazaconii de genul sa recite poezii. Tin mult la o dezvoltare emotionala sanatoasa si asta isi are bazele in primii ani din viata.
Au trecut deja 4 luni de cand e la găgă, cum ii place ei sa ii spuna, si uitandu-ma in spate, este cea mai buna decizie pe care o puteam lua. La gradinita (fie ea de stat sau privata) sunt oameni instruiti sa aiba grija de copii, oameni care au facut o scoala si niste cursuri ca sa fie acolo. E un mediu organziat care aduce structura si predictibilitate, ceea ce este aur curat pentru orice copil care are nevoie de asta pentru a se simti in siguranta. Diferetentele mi se par majore fata de bone, cel putin in Ro, unde nu exista cultura specializarii, practic orice student, bunicuta sau somer vrea sa fie bona este.
Copilul chiar a inflorit de cand merge la gradinita, a invatat sa gestioneze o sumedenie de situatii, vorbeste mai mult, e mai independenta si imi zice mereu ca vrea la găgă, deci ceva bine se intampla acolo. In plus, sta mult in natura si descopera viata si lumea cercetand-o, ceea ce iar e minunat.
Hai ca am facut un articol lung cat o zi de post, dar mi s-a parut important sa impartasesc tot procesul de cautare al unui ajutor, tot mai necesar in zilele noastre, cand satul de care ai nevoie pentru cresterea copilului nu prea mai exista.
Daca aveti intrebari, nelamuriri sau adaugiri, va astept in comentarii.
Sa fiti bine!
 
]]></content:encoded>
<wfw:commentRss>https://www.andreeaburlacu.ro/2022/07/12/bona-versus-gradinita.html/feed</wfw:commentRss>
<slash:comments>2</slash:comments>
</item>
<item>
<title>Mamele au nevoie de sprijin</title>
<link>https://www.andreeaburlacu.ro/2021/12/15/mamele-nevoie-sprijin.html</link>
<comments>https://www.andreeaburlacu.ro/2021/12/15/mamele-nevoie-sprijin.html#respond</comments>
<dc:creator><![CDATA[Andreea]]></dc:creator>
<pubDate>Wed, 15 Dec 2021 06:46:53 +0000</pubDate>
<category><![CDATA[Anti parenting :)]]></category>
<category><![CDATA[alaptare]]></category>
<category><![CDATA[cezariana]]></category>
<category><![CDATA[depresie]]></category>
<category><![CDATA[depresie post natala]]></category>
<category><![CDATA[mama]]></category>
<guid isPermaLink="false">https://www.andreeaburlacu.ro/?p=7053</guid>
<description><![CDATA[Eu din fericire nu am avut depresie post natala. Poate si pentru ca mai trecusem printr-un episod de depresie si am facut tot ce am stiut si putut sa recunosc toate semnele timpurii si sa am grija sa nu mai pic acolo. Pentru ca stiu cum e pe fundul mlastinii si nu e deloc usor. Mi-am zis sus si tare …]]></description>
<content:encoded><![CDATA[Eu din fericire nu am avut depresie post natala. Poate si pentru ca mai trecusem printr-un episod de depresie si am facut tot ce am stiut si putut sa recunosc toate semnele timpurii si sa am grija sa nu mai pic acolo. Pentru ca stiu cum e pe fundul mlastinii si nu e deloc usor. Mi-am zis sus si tare ca nu-mi mai permit sa pic acolo cu un copil. Pana acum mi-a iesit, dar asta nu inseamna ca nu se poate intampla. Pentru ca nu alegi tu sa intri sau nu in depresie. E o serie intreaga de factori care contribuie si care iti dau viata peste cap.
Si desi nu am experimentat depresia post-natala, imi permit sa va spun ce m-a deranjat sau intristat pe mine in primul an de viata al copilului, ca poate, cine-stie, aveti vreo prietena, fiica, iubita, sora care e proaspat mama si are nevoie sa ii fiti aproape. Si va jur, cel mai mult dintre toate punctele de mai jos, de la toate mamele pe care le stiu, conteza sa se simta protejate si apreciate. Dar sa revenim la lista:
<img decoding="async" loading="lazy" class="aligncenter size-full wp-image-7054" src="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/12/prejudecati-mame.jpg" alt="" width="1024" height="684" srcset="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/12/prejudecati-mame.jpg 1024w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/12/prejudecati-mame-300x200.jpg 300w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/12/prejudecati-mame-768x513.jpg 768w" sizes="(max-width: 1024px) 100vw, 1024px" />
1. Lipsa de empatie a unor medici. E deja celebra doamna de la Medicover de la neo-nato care urla la tine pt orice. Desi stiam de ea, nu mi-a fost usor sa o aud cum ma cearta din prima mea zi cu fiica mea. Daca as fi conducerea Medicover as demite-o fara sa mai stau pe ganduri. Si acum regret ca nu am depus plangere dupa nastere, insa cred ca fix pe asta se bazeaza: mamele/parintii sunt prea coplesiti de noua viata si de valul de informatii noi cat sa mai aiba timp sa arate ce nu e ok si sa ceara asumarea responsabilitatii.
2. Lipsa de empatie a unor rude. Cand tocmai am nascut un copil sau sunt in prima jumatate de an, cand nu dorm de saptamani la rand si nu stiu cum sa gestionez mai bine mogaldeata care sta lipita non-stop de mine, iarta-ma ca nu te pun pe tine, ruda, pe primul plan, ca vrei tu sa vezi copilul, ca i-ai facut tu o caciulita sau te-am ranit in orgoliul propriu ca nu-ti cer ajutorul. O mama trebuie inteleasa, iubita, ajutata, nu certata, rastita, eventual bagat zazanie cu partenerul. Aici am si partea buna, parintii mei, cei care, mai ales de cand sunt bunici, sunt cei mai rabdatori, lipsiti de ego si intelegatori oameni. Va multumesc, dragilor! Fix de asta are nevoie o mama noua, de intelegere.
3. Lipsa de interes pentru mama. Toaaata lumea intreaba cum e copilul, ce face copilul, dar aproape nimeni (eu sunt fericita sa am prieteni buni care se gandesc si la mine) nu intreaba: femeie, tu mai poti? Ca esti taiata-n doua, ai dureri mari si nu iei pastile ca sa poti alapta, mogaldeata nu stie sa suga iar asta te sperie, nu ai dormit nopti la rand, hormonii sunt pe pereti, curg inca chestii din tine, abia poti sa te ridici din pat, insa trebuie sa ridici si puiul, esti singura, e pandemie si trebuie sa faci totul sa rezisti. Pfoa, va zic eu, nu e usor. Si da, am tot auzit placa cu ce greu le/a fost si parintilor nostri. In primul rand, daca le/a fost si lor greu nu inseamna ca nu ne poate fi si noua. Apoi, pe vremuri nu exista si presiune parentingului modern. Stiai ca nasti si vei sta cu mama/soacra/bunica sa te ajute, vine o moasa acasa si oricum in 3 luni ‘mariti’ copilul la bunici ca trebuie sa te intorci la munca. Eu dupa 2 luni abia reuseam sa alaptez exclusiv. Si sa citesc cum sa ii creez un mediu echilibrat cat sa nu ramana cu traume pe viata. Cat doarme copilul ia sa mai citim. E si a fost mereu greu pentru mame, nu vad de ce sa fim intr-o competitie. <img src="https://s.w.org/images/core/emoji/14.0.0/72x72/1f609.png" alt="😉" class="wp-smiley" style="height: 1em; max-height: 1em;" />
4.Datul cu parerea despre corpul meu, copilul meu, viata mea. Hello, 2021, eu decid cat imi alaptez copilul (impreuna cu el si dupa nevoile lui, bineinteles), cum nasc, ce ii dau de mancare. Daca iti cer parerea, esti binevenit sa-mi oferi sfaturi. Daca nu, nu-mi explica cum pe vremuri mancau copiii biscuiti cu zahar de la 3 luni si ce mama grijulie erai tu cu copiii carora le dadeai carne tocata la 1 an. Sunt un om educat, inteligent care ia astfel de decizii numai impreuna cu un medic si dupa ce a citit tot ce se putea in domeniu.
5.Prejudecatile si presiunea. Daca nasti natural, haha, ce fraiera esti, te rupi, pa-pa viata sexuala ca inainte, daaar, esti mama eroina, copilul suge din prima, exista conexiune, doar asa merge. Daca nasti prin cezariana, nici nu conteaza daca e programata sau la cald, esti cea mai rea, huo, nascutul prin cezariana nici nu se pune.
Daca alaptezi, bravo 10, esti cea mai tare mama. Dar vezi cat alaptezi, ca apoi faci copilu’dependent de tine, d’aia nu mananca multa mancare solida ca inca e “pe țâță”, ce?ai trecut de 1 an si ii dai inca lapte matern? Ciudata draq.
Am auzit toate astea si inca pe atat si desi eu mi-am creat bariera mea de respins pareristi incompetenti, stiu cat de mult afecteaza presiunea asta constanta din partea tuturor: soacra, prieteni, parinti, partener, medici etc. Mai ales cand esti nedormita de luni de zile, poate ani, cand ai renuntat la 1000 de lucruri pentru tine ca sa ii fie bine puiul de om si apare vreun destept care sa-ti zica cum ca nu faci bine. 
O sa le las si aici negru pe alb, poate cine stie, cineva chiar vrea sa inteleaga cum e mai bine si nu are timp sa caute sa se informeze: 
<ul>
<li>alaptatul exclusiv e recomandat in primele 6 luni, pana la an e foarte bine, pana la 2 ani pentru cine poate e chiar si mai bine, si nu o spun eu, o spune OMS. NU exista “laptele nu mai e bun, e doar apa, strici copilul”. Laptele se modifica in continuu in fct de nevoile copilului. Da, dupa 6 luni nu mai este suficient doar laptele, insa asigur in continuare foarte multe vitamine, imunitate si alte bunatati pt copil</li>
<li>o mama care nu poate/nu vrea sa alapteze nu este mai putin mama. Fiecare decide in functie de ce ii este comod si eficient. Este mult mai bine sa fii odihnit si cu creierii la tine acasa, decat sa alaptezi si sa intri in depresie. Un copil are nevoie de mama lui alaturi mai mult decat de san.</li>
<li>o femeie care decide/pateste sa nasca prin cezariana nu este mai putin mama. Culmea, se chinuie mai mult dupa nastere. Nasterea in sine poate fi mai usoara, clar, dar recuperarea este sisif. Dureri crunte, nu-ti poti tine copilul in brate, nu te poti ridica, simti cum te rupi in doua, dureaza totul mult mai mult. Cezariana e un act medical pe care pacientul si medicul il decid impreuna. Toti comentacii nu au treaba aici <img src="https://s.w.org/images/core/emoji/14.0.0/72x72/1f642.png" alt="🙂" class="wp-smiley" style="height: 1em; max-height: 1em;" /></li>
</ul>
Daca mai stiti si alte mituri care au facut viata femeilor grea, ori v-ati lovit chiar voi de diverse prejudecati, situatii familiale care in loc sa va ajute sa va adaptati mai mult v-au dat peste cap, lasati-mi un comentariu si o sa fac update articolului, astfel incat tot mai multe mame sa stie ca nu sunt singure. Macar noi intre noi sa ne intelegem si sprijinim.
Love for all! <3
Photo credit: <a style="color: #000000;" href="https://visualhunt.co/a7/5e953d1d">Tiomax80</a> on <a style="color: #000000;" href="https://visualhunt.com/re10/a525fe29">Visualhunt</a>
]]></content:encoded>
<wfw:commentRss>https://www.andreeaburlacu.ro/2021/12/15/mamele-nevoie-sprijin.html/feed</wfw:commentRss>
<slash:comments>0</slash:comments>
</item>
<item>
<title>Bloggers & Parenting Conference – primul parteneriat media al Mame, tați & co</title>
<link>https://www.andreeaburlacu.ro/2021/11/26/bloggers-parenting-conference-primul-parteneriat-media-mame-tati.html</link>
<comments>https://www.andreeaburlacu.ro/2021/11/26/bloggers-parenting-conference-primul-parteneriat-media-mame-tati.html#comments</comments>
<dc:creator><![CDATA[Andreea]]></dc:creator>
<pubDate>Fri, 26 Nov 2021 01:24:32 +0000</pubDate>
<category><![CDATA[Anti parenting :)]]></category>
<category><![CDATA[Evenimente]]></category>
<category><![CDATA[Bloggers & Parenting Conference]]></category>
<category><![CDATA[Mame]]></category>
<category><![CDATA[parenting]]></category>
<category><![CDATA[tati & co]]></category>
<guid isPermaLink="false">https://www.andreeaburlacu.ro/?p=7048</guid>
<description><![CDATA[Dupa cum stiti poate deja, de 1 an si jumatate sunt mama si cam tot de atat timp am creat un grup dedicat parintilor, bunicilor, unchilor si viitorilor parinti. Din mai multe motive: am avut nevoie sa am un spatiu sigur in care sa intreb si sa sa gasesc raspuns fara sa fiu judecata, fara sa astept ziua x sau …]]></description>
<content:encoded><![CDATA[Dupa cum stiti poate deja, de 1 an si jumatate sunt mama si cam tot de atat timp am creat un grup dedicat parintilor, bunicilor, unchilor si viitorilor parinti. Din mai multe motive: am avut nevoie sa am un spatiu sigur in care sa intreb si sa sa gasesc raspuns fara sa fiu judecata, fara sa astept ziua x sau sa citesc un top de reguli, fara sa fiu atacata ca am uitat un hashtag dupa 2 ore de somn pe noapte si multe altele care se gasesc pe grupurile de mamici. Sa nu ma inelegeti gresit, sunt grupuri pentru toate gusturile, si eu mai fac parte din vreo 2-3, insa construiesc cu drag la proiectul meu pe care il doresc a fi un grup dezinvolt, cu mult fun, informatie musai verificata si multe idei bune.
Cam asa a aparut <a style="color: #0000ff;" href="https://www.facebook.com/groups/275914070399495" target="_blank" rel="noopener">Mame, tati & co</a>.
<img decoding="async" loading="lazy" class="aligncenter size-full wp-image-7049" src="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/11/Mame-tati-co.jpg" alt="" width="820" height="312" srcset="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/11/Mame-tati-co.jpg 820w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/11/Mame-tati-co-300x114.jpg 300w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/11/Mame-tati-co-768x292.jpg 768w" sizes="(max-width: 820px) 100vw, 820px" />
Si nu doar ca avem impreuna acest grup, unde chiar va rog sa aruncati un ochi, sunteti bineveniti, ci pe 7 decembrie punem umarul la Bloggers & Parenting Conference ca partener media. 
La aproape 10 ani de la aparitia sa, Social Media for Parents, cel mai important eveniment dedicat bloggerilor de parenting din Romania, se relanseaza cu un concept inedit si o titulatura noua.
Bloggers & Parenting Conference va avea loc pe 7 decembrie si va include subiecte importante despre cresterea copiilor de pana la 7 ani. Totodata ofera proaspetilor parinti sfaturi si idei pentru decizii intelepte despre dezvoltarea copiilor.
<img decoding="async" loading="lazy" class="aligncenter size-full wp-image-7051" src="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/11/AD-4-1.jpg" alt="" width="992" height="992" srcset="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/11/AD-4-1.jpg 992w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/11/AD-4-1-300x300.jpg 300w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/11/AD-4-1-150x150.jpg 150w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/11/AD-4-1-768x768.jpg 768w" sizes="(max-width: 992px) 100vw, 992px" />
Comunitatea de parinti activi in mediul online va asista la un eveniment cu un continut bogat, ce va aduce in prim plan raspunsuri la intrebari actuale, recomandari utile, povesti de succes despre parenting. Mai mult, bloggerii de parenting vor descoperi subiecte interesante si vor primi o doza de inspiratie binevenita.
Temele abordate anul acesta – sanatate si nutritie, sanatate emotionala precum si educatie parentala si educatia copiilor – vor fi insotite de noutati si experiente reale din parenting. Vorbitorii vor aduce in prim plan ingrijirea si mijloacele de dezvoltare ale copiilor inca de la cele mai fragede varste, construirea identitatii copiilor si rolul parintilor in acest proces si nu numai.
In cadrul acestei editii, ii vom avea alaturi pe: Dr. Valeria Herdea (Medic de Familie), Ioana Chicet-Macoveiciuc (Blogger, Printesa Urbana), Oana Moraru (Fondator, Scoala Helikon), Conf. Dr. Carmen Orban, Mirona Paun (Psiholog Clinician, Founder Tzitzi-Poc), Simona Mitrea (Founder, Romanian Gifted School), Diana Lupu (Psihoterapeut), Otilia Mantelers (Psiholog), Alexandra Alexandru (Specialist in Nutritie), Raluca Chisu (Fondator Asociatia Kinetobebe), Cristina Bazavan (Owner Urban.ro), Bianca Mereuta (Creator de Valoare in Educatie).
Accesul la transmisiunea online a evenimentului este gratuit. Pentru participare este necesara o inscriere in prealabil pe www.parentingconference.ro. Evenimentul va fi transmis live pe 7 decembrie, incepand cu ora 09.45.
]]></content:encoded>
<wfw:commentRss>https://www.andreeaburlacu.ro/2021/11/26/bloggers-parenting-conference-primul-parteneriat-media-mame-tati.html/feed</wfw:commentRss>
<slash:comments>1</slash:comments>
</item>
<item>
<title>Despre depresie</title>
<link>https://www.andreeaburlacu.ro/2021/11/22/despre-depresie.html</link>
<comments>https://www.andreeaburlacu.ro/2021/11/22/despre-depresie.html#respond</comments>
<dc:creator><![CDATA[Andreea]]></dc:creator>
<pubDate>Mon, 22 Nov 2021 10:00:38 +0000</pubDate>
<category><![CDATA[De suflet]]></category>
<category><![CDATA[ajutor]]></category>
<category><![CDATA[boala]]></category>
<category><![CDATA[depresie]]></category>
<category><![CDATA[pshiholog]]></category>
<category><![CDATA[psihiatru]]></category>
<guid isPermaLink="false">https://www.andreeaburlacu.ro/?p=7040</guid>
<description><![CDATA[Din 2017 incerc sa scriu acest articol. Si ma tot poticnesc, si tot aman din teama, din lipsa de timp, mereu cu intrebarea: ‘Da’oare chiar ajuta pe cineva ce am eu de spus?” pe buze. Caci da, din 2017 am invatat la terapie sa trec orice gand nu-mi da pace printr-un filtru al eficientei si sa-mi pun niste intrebari inainte …]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<img decoding="async" loading="lazy" class="aligncenter size-full wp-image-7041" src="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/09/depresie.jpg" alt="" width="800" height="600" srcset="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/09/depresie.jpg 800w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/09/depresie-300x225.jpg 300w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/09/depresie-768x576.jpg 768w" sizes="(max-width: 800px) 100vw, 800px" />
Din 2017 incerc sa scriu acest articol. Si ma tot poticnesc, si tot aman din teama, din lipsa de timp, mereu cu intrebarea: ‘Da’oare chiar ajuta pe cineva ce am eu de spus?” pe buze. Caci da, din 2017 am invatat la terapie sa trec orice gand nu-mi da pace printr-un filtru al eficientei si sa-mi pun niste intrebari inainte de a-i da voie sa fie intens: 1. E adevarat ce zic? 2. Ajuta pe cineva? Daca nu trece de primele 2 cu cate un DA, atunci sigur trebuie inlaturat, ignorat. Insa in ceea ce priveste depresia si lupta contra ei am ajuns sa cred ca nimic nu e degeaba si ca merita fiecare efort, chiar daca voi primi, asa cum s-a mai intamplat, tot felul de pareri superficiale, opinii si priviri de sus, injurii si altele. Pentru ca daca reusesc sa ajut macar un om care nu mai poate sa-si duca greul pentru mine este mai mult decat suficient.
 
Scriam mai demult pe Facebook despre cazul unei mame cu 2 copii care s-a sinucis. ‘Aparent’ nu avea probleme. Insa de aici incepe toata problema de fapt. De la acest aparent.Si de la ce se cade si de la toate prejudecatile din lume. 
Tot incerc sa explic oamenilor din jur ca nu putem decide noi pt celalalt ce e important, ce conteaza, ce bucura sau intristeaza un alt om. Da, celalalt poate parea ca are totul: iubire, familie, bani, dar in sufletul lui sa simta ca nimic din ce are nu e acolo unde isi doreste. Sau ca are, dar nu asa cum are nevoie. De ce incerc eu sa dau explicatiile astea? Ce ma recomanda ca sa zic asa? Faptul ca si eu am trecut printr-o depresie. Una urata chiar, din care am iesit pentru ca am putut sa cer ajutorul la momentul potrivit, pentru ca am avut langa mine cea mai buna mama de pe pamant si cei mai buni prieteni. Insa nu toti au norocul asta, nu toti realizeaza rapid ce au, nu toti au exercitiul auto-examinarii si introspectiei incat sa poata actiona la timp.
 
<a href="https://www.janssen4patients.com/ro/boli/tulburarea-depresiva-majora/sa-invingem-depresia/tulburarea-depresiva-majora" target="_blank" rel="noopener">Depresia</a> e una dintre cele mai urate boli. Nu as vrea sa o compar cu vreo alta afectiune caci fiecare le avem pe ale noastre. Dar daca ar fi totusi sa o compar cu ceva e cu o mlastina cu nisipuri miscatoare. Te afunzi si de multe ori nici nu-ti mai pasa ca te afunzi pentru ca tu nu mai poti demult sa duci tot ce ai de dus si abandonul poate parea de multe ori o solutie. Peste 800.000 de oameni mor anual prin suicid spune o statistica din 2019. Acum intelegeti?
 
Depresia e o mlastina in care te tot afunzi pe zi ce trece, de cele mai multe ori nici nu realizezi, caci sunt enorm de multe cazurile in care cei in depresie sunt functionali la un nivel decent. Adica se duc la job, isi ingrijesc copii si parintii, zambesc chiar celor din jur. Insa cand ajung acasa, cand ajung in intimitatea lor, in baie sau in pat, unde in sfarsit simt ca se pot lasa sa fie, ii copleseste deznadejdea, durerea, imobilitatea si pe scurt nu mai gasesc placere in nimic. Cam asa poate fi descrisa depresia: nu mai gasesti rostul, nevoia, motivatia si placerea de a face nimic: nici sa mananci, nici sa bei, nici sa te plimbi, sa vorbesti, sa nimic. Pentru ca te simti la capatul puterilor si de cele mai multe ori doar te faci mic, te ghemuiesti si plangi deznadajduit ca nu stii cand si daca se va termina durerea asta.
 
Sunt atat de multe de spus ca nu stiu de unde sa incep. Cred ca cel mai important, dar cel mai important e ca, daca cineva drag sufera de depresie sa nu-l judecati. Sa nu-i spuneti intrebari idioate de tipul: ‘ai o familie care te iubeste si tu te gandesti la…?’ Pentru ca depresia nu e logica. Depresia e o boala, e multa durere, e sfasaietoare. Nimeni nu ajunge in depresie pt ca vrea. Sau pt ca face ceva gresit. Depresia, ca si cancerul se infiltreaza in suflet si din pacate, de multe ori, te prinzi cand e serios stabilita.
Chiar si cand nu esti in depresie te doare sa fii judecat, nu? Mai ales de catre cei dragi: parinti, iubit (a), copii, prieteni. Ei bine, cand esti lovit de depresie si fix atunci vine un prieten si-ti spune (de exemplu): Dar de ce spui ca vrei sa te arunci pe geam? Nu ti-e rusine? Esti iubit, ai o situatie materiala buna, esti sanatos, ce-ti mai trebuie?
Pai iti trebuie sa te accepti, sa te placi, sa ai incredere in tine, sa nu mai simi vina si frica, si toate astea sunt lucruri care vin atunci cand scapi de traume. Un lucru deloc usor. Un proces intreg care cere timp si energie si rabdare.
 
Asa ca, daca simti ca nu mai poti duce starile tale sufletesti sau ca cineva drag e acolo, te rog, te rog mult, apeleaza la un specialist, un medic psihiatru sau un psiholog. Da, e posibil sa nu-si permita toata lumea, insa cunosc f multe cazuri in care psihologii iau cazuri pro-bono sau exista asociatii care ofera ajutor.
 
Iar tu, cel care intai judeci si apoi te uiti la om, te rog, daca nu poti ajuta, daca nu poti pune umarul, mai bine taci. N-ai vrea ca vorbele tale sa sfredealeasca si mai mult un creier deja obosit si sa duca la altele.
Material susținut de Janssen în cadrul campaniei „Să Învingem Depresia”.
]]></content:encoded>
<wfw:commentRss>https://www.andreeaburlacu.ro/2021/11/22/despre-depresie.html/feed</wfw:commentRss>
<slash:comments>0</slash:comments>
</item>
<item>
<title>Depresia pe intelesul tuturor</title>
<link>https://www.andreeaburlacu.ro/2021/10/03/depresia-intelesul-tuturor.html</link>
<comments>https://www.andreeaburlacu.ro/2021/10/03/depresia-intelesul-tuturor.html#comments</comments>
<dc:creator><![CDATA[Andreea]]></dc:creator>
<pubDate>Sun, 03 Oct 2021 13:49:20 +0000</pubDate>
<category><![CDATA[De suflet]]></category>
<category><![CDATA[depresie]]></category>
<category><![CDATA[dereglari hormonale]]></category>
<category><![CDATA[insomnie]]></category>
<category><![CDATA[presiune]]></category>
<category><![CDATA[psisholog]]></category>
<category><![CDATA[stres]]></category>
<category><![CDATA[tristete]]></category>
<guid isPermaLink="false">https://www.andreeaburlacu.ro/?p=7044</guid>
<description><![CDATA[As vrea sa incep cu un disclaimer: nu sunt medic, nici psiholog (inca), asadar toate informatiile pe care le prezint aici sunt subiecte ale propriei trairi, observatii sau lecturi. Nu pretind ca detin adevarul absolut, ci imi doresc sa pun umarul la scoaterea de sub imperiul rusinii si a bagatului sub pres a depresiei. De ce? Pentru ca am trait-o …]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<img decoding="async" loading="lazy" class="aligncenter size-full wp-image-7041" src="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/09/depresie.jpg" alt="" width="800" height="600" srcset="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/09/depresie.jpg 800w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/09/depresie-300x225.jpg 300w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/09/depresie-768x576.jpg 768w" sizes="(max-width: 800px) 100vw, 800px" />As vrea sa incep cu un disclaimer: nu sunt medic, nici psiholog (inca), asadar toate informatiile pe care le prezint aici sunt subiecte ale propriei trairi, observatii sau lecturi. Nu pretind ca detin adevarul absolut, ci imi doresc sa pun umarul la scoaterea de sub imperiul rusinii si a bagatului sub pres a depresiei. De ce? Pentru ca am trait-o si e oribila si mi-as dori sa nu mai simta nimeni ce am simtit eu.
“Un studiu desfasurat de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii a atestat faptul ca depresia afecteaza circa 121 de milioane de persoane de pe intregul mapamond. Se estimeaza ca anual 3-15% din populatia generala prezinta un episod depresiv, dintre care 0,4 – 5 % sunt episoade depresive severe. In Europa, din 1000 de adulti, 58 prezinta tulburare depresiva majora (adica 33,4 milioane de persoane). “ (cf. Dr. Augustin Cupsa, Medic specialist Neurologie, Victor Babes)
Buun, acum ca am vazut cat de serioasa e treaba, ca nu e doar un cuvant aruncat in vant de un adolescent suparat ca n-a fost lasat la un party (da, de multe ori depresia e ignorata pentru ca foarte multi se joaca cu termenii si isi pun diagnosticul asta singuri, dupa ce au fost suparati 2 ore sau melancolici o zi, ceea ce nu ajuta pe nimeni), sa discutam putin despre cauze.
Dincolo de faptul ca pot fi nenumarate, foarte diverse si personale, specialistii au reusit sa imparta cauzele in cateva categorii:
<ul>
<li>biochimice: dereglari ale unor hormoni, anumite medicamente puternice, anumite afectiuni medicale (endocrinologice, neurologice, infectioase) si chiar celebrul sindrom premenstrual, menopauza sau nasterea</li>
<li>sociale: stresul zilnic, presiunea sociala, mediu ostil, evenimente de viata negative</li>
<li>psihologice: anumite mecanisme adaptative pe care le dezvoltam ca sa supravietuim unor traume devin in timp calai, tulburari de personalitate, modele de atasament nesigure, in cateva cuvinte simple: am fost crescuti cumva, de multe ori, de cele mai multe ori in cazul depresiei, copilaria a reprezentat dezvoltarea de atasamente nesigure, anxietati, rusine, vina, neincredere in propria persoana si ajunsi adulti, chiar daca in aparenta e totul ok, undeva in substrat incepe o batalie intre tine cel care esti/iti doresti sa devii si cel pe care crezi ca il stii/crezi ca esti/vrei sa-l arati societatii. Practic ruptura in tine apare cand apare si cea mai acerba batalie intre cine esti la nivel profund, ce iti doresti, acel tu pe care multi dintre noi il ignoram si nu-i dam voie sa fie si cel pe care l-am construit frumos, cu masti, cu tot ce trebuie ca sa dea bine in societate.</li>
</ul>
Am simtit nevoia sa luam frumusel de la specialisti cauzele si impartirea lor ca sa evitam discutiile inutile de tipul: “dar n-are nici un motiv sa fie in depresie, are tot ce-i trebuie, e iubit, are bani etc”. Pentru ca ce sa vezi, depresia nu vine logic, nu e simplu de inteles mai ales daca nu cunosti foarte bine persoana in cauza si are atat de multe ramificatii incat ii rog din tot sufletul meu pe toti cei care nu au trecut vreodata prin asta sa se opreasca 5 minute din a judeca, sa citeasca putin, sa ii dea celui aflat in depresie ocazia sa vorbeasca si apoi sunt convinsa ca va privi ceva mai condescendent situatia.
Iar pentru ca nu suntem specialisti, ci daca ai ajuns sa citesti acest articol probabil ai depresie sau ai pe cineva drag aflat in acest punct, as vrea sa mai atingem si subiectul CUM ne dam seama ca s-a instalat depresia? Care sunt semnalele de alarma? Caci de tratat n-o putem trata pe bloguri si oricum va pot spune doar experienta personala, insa intr-un alt episod, ca sa nu amestec prea mult lucrurile.
Cum diagnosticul poate fi pus doar in urma unor sedinte la psiholog sau psihiatru, eu voi vorbi aici doar despre manifestari, primele lucruri care ar trebui sa ne sara in ochi si sa ne zica foarte clar ca ceva nu e in ordine. Si anume: dispozitie proasta, reducerea interesului si a motivatiei de a face orice: de a manca, de a te plimba, de a vorbi cu prietenii, absolut orice iti placea inainte nu ti se mai pare atragator, nu mai gasesti sensul depunerii efortului de a te ridica din pat, de a vorbi etc; oboseala permanenta, reducerea pana la disparitia completa a bucuriei de orice tip: daca pana atunci erai mare devorator de seriale sa zicem, nu vei mai avea chef nici sa deschizi Netflixul; mai vorbim si despre capacitate de concentrare scazuta, insomnii, scaderea poftei de mancare – deh, daca nu mai vezi nici un scop si nici o placere, cred si eu ca nu-ti mai vine sa mananci.
De retinut ca de cele mai multe ori persoanele aflat ein depresie au o stare generala proasta, vad foarte pesimist si negativ prezentul si viitorul, au o stima de sine scazuta, scad in greutate, unii sunt mai irascibili, au o stare de nervozitate scazuta, altii dimpotriva, letargici si din pacate pentru unii, in cazuri mai severe, apar si ganduri sau acte de autovatamare sau suicid.
Asa ca, daca cumva bifezi mai multe dintre cele de mai sus sau cunosti pe cineva care trece prin asa ceva, te rog, te implor, mergi la psiholog sau trimite-l la specialist. Nu este absolut nici o rusine sa avem grija si de creierul si sufletul nostru asa cum avem grija si de trup. Te duci la dentist? Te duci la chirurg daca ai un apendice infectat? Te duci la medicul de familie? De ce nu te-ai duce sa scapi de infectia din sufletul tau? De ce sa nu-ti verifici si intelegi psihicul?
Stiu, terapia presupune un proces de durata, ceea ce inseamna timp si bani si energie investite. Dar hai sa-ti spun ceva. Investesti deja toate astea in relatiile cu cei din jurul tau: parinti, copii, iubit(a), prieteni. De ce n-ai merita sa investesti in cea mai de durata si importanta relatie din viata ta? A ta cu tine?
Atat pentru astazi, promit sa revin cu un articol despre ce am invatat eu ca inseamna “tratarea” depresiei si cum se poate preveni si daca citesti articolul asta si simti ca umerii tai nu mai pot cara greul pe care il duci, te rog scrie-mi. Iti promit sa-mi fac timp si sa iti impartasesc tot ce stiu eu ca sa te ajut. Da, nu sunt specialist, insa sunt un umar pe care poti sa plangi, care iti poate da o recomandare daca ai nevoie, care poate sa te asculte fara sa te judece.
]]></content:encoded>
<wfw:commentRss>https://www.andreeaburlacu.ro/2021/10/03/depresia-intelesul-tuturor.html/feed</wfw:commentRss>
<slash:comments>1</slash:comments>
</item>
<item>
<title>Totul e o alegere</title>
<link>https://www.andreeaburlacu.ro/2021/08/04/totul-e-o-alegere.html</link>
<comments>https://www.andreeaburlacu.ro/2021/08/04/totul-e-o-alegere.html#respond</comments>
<dc:creator><![CDATA[Andreea]]></dc:creator>
<pubDate>Wed, 04 Aug 2021 10:01:10 +0000</pubDate>
<category><![CDATA[Ganduri razlete]]></category>
<category><![CDATA[Personal]]></category>
<category><![CDATA[alegere]]></category>
<category><![CDATA[fericire]]></category>
<category><![CDATA[iubire]]></category>
<category><![CDATA[nefericire]]></category>
<guid isPermaLink="false">http://andreeaburlacu.ro/?p=5575</guid>
<description><![CDATA[Sufletul nu moare niciodata. Fie ca vrem sau nu, ne imputinam sau inmultim farama aceea de 21 de grame, fie ca-l acceptam sau nu, energia vie ce se zbuciuma si ne da sens nu moare. Iar el, asemanator oricarei forte din galaxia asta, ne arata franturi de divinitate pe care le degustam cu nesat sau le respingem, in functie de …]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<img decoding="async" loading="lazy" class="aligncenter size-full wp-image-6672" src="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2018/02/8401374429_cb0ab6083d_c.jpg" alt="" width="800" height="533" srcset="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2018/02/8401374429_cb0ab6083d_c.jpg 800w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2018/02/8401374429_cb0ab6083d_c-768x512.jpg 768w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2018/02/8401374429_cb0ab6083d_c-300x200.jpg 300w" sizes="(max-width: 800px) 100vw, 800px" />
Sufletul nu moare niciodata.
Fie ca vrem sau nu, ne imputinam sau inmultim farama aceea de 21 de grame, fie ca-l acceptam sau nu, energia vie ce se zbuciuma si ne da sens nu moare. Iar el, asemanator oricarei forte din galaxia asta, ne arata franturi de divinitate pe care le degustam cu nesat sau le respingem, in functie de cat de obosit ne tinem constientul.
Se spune ca doar nefericirea ne face sa simtim cetina si sa admiram florile, doar in nefericire gasim o logica si o vointa. Iar singurul element ce neutralizeaza nefericirea si totusi continua sa ne potenteze spiritul e iubirea. Alegerea intre cele doua ne apartine si ne releva ca manifestari vibratorii a unei energii, parte a energiei pulsante a universului. Plus sau minus, alb sau negru ori un vertij al extremelor, oriunde ne situam intre acestea, atat timp cat avem constiinta vremelniciei, putem alege binele in locul raului si iubirea in locul nefericirii.
De multe ori cand sunt trista ma intreb daca pot alege sa fiu altfel, daca nu cumva dandu-i creierului meu un imbold sa aleaga bucuria chiar voi simti diferit. Si da, starea de spirit poate fi o alegere. A avea incredere in oameni e o alegere. A merge la terapie e o alegere. A iubi e o alegere desi ne place adeseori sa o lasam pe mana destinului. A face un copil ar trebui sa fie o alegere. Totul e o alegere, mai putin moartea. (in unele cazuri si ea ajunge sa fie aleasa).
Asa ca nu ne ramane decat sa fim ceva mai asumati in decizii si mai consistenti. Si apoi sa mergem cu fruntea sus si inima deschisa sa intalnim viitorul. Si, cred eu, sa alegem mereu iubirea. <img src="https://s.w.org/images/core/emoji/14.0.0/72x72/1f642.png" alt="🙂" class="wp-smiley" style="height: 1em; max-height: 1em;" />
 
 
]]></content:encoded>
<wfw:commentRss>https://www.andreeaburlacu.ro/2021/08/04/totul-e-o-alegere.html/feed</wfw:commentRss>
<slash:comments>0</slash:comments>
</item>
<item>
<title>#PriveșteCuInima și ajută-i pe copiii nevăzători să aibă acces la educație</title>
<link>https://www.andreeaburlacu.ro/2021/07/28/privestecuinima-ajuta-copiii-nevazatori-aiba-acces-facil-educatie.html</link>
<comments>https://www.andreeaburlacu.ro/2021/07/28/privestecuinima-ajuta-copiii-nevazatori-aiba-acces-facil-educatie.html#respond</comments>
<dc:creator><![CDATA[Andreea]]></dc:creator>
<pubDate>Wed, 28 Jul 2021 09:32:14 +0000</pubDate>
<category><![CDATA[Implicare sociala]]></category>
<category><![CDATA[copii]]></category>
<category><![CDATA[copii nevazatori]]></category>
<category><![CDATA[donatie]]></category>
<category><![CDATA[imagini tactile]]></category>
<category><![CDATA[nevazatori]]></category>
<guid isPermaLink="false">https://www.andreeaburlacu.ro/?p=7036</guid>
<description><![CDATA[Și copiii nevăzători își doresc să studieze materii bazate pe grafice precum fizică, chimie, matematică, geografie sau biologie. Doar că pentru a reuși acest lucru ei sunt dependenți fizic de un profesor. Statisticile spun că din cei 3.000 de copii nevăzători din țară, doar jumătate merg la școlile de tip internat, unde stau 9 luni pe an departe de căldura …]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<img decoding="async" loading="lazy" class="aligncenter size-full wp-image-7037" src="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/07/5-06001-00_World_Maps-600x450-1.jpg" alt="" width="600" height="450" srcset="https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/07/5-06001-00_World_Maps-600x450-1.jpg 600w, https://www.andreeaburlacu.ro/wp-content/uploads/2021/07/5-06001-00_World_Maps-600x450-1-300x225.jpg 300w" sizes="(max-width: 600px) 100vw, 600px" />
Și copiii nevăzători își doresc să studieze materii bazate pe grafice precum fizică, chimie, matematică, geografie sau biologie. Doar că pentru a reuși acest lucru ei sunt dependenți fizic de un profesor. 
Statisticile spun că din cei 3.000 de copii nevăzători din țară, doar jumătate merg la școlile de tip internat, unde stau 9 luni pe an departe de căldura familiei. Despărțirea de familie este un proces dureros, care îi obligă pe copii să se maturizeze înainte de vreme. Însă este singura modalitate în care ei pot deocamdată studia. 
Pentru a-i ajuta pe copiii nevăzători să aibă acces facil la educație, Tactile Images creează asistentul personal, o aplicație mobilă care îi ajută să studieze subiecte STEM (științe, tehnologie, inginerie, matematică) și să descopere independent lumea. 
Acest asistent replică efortul profesorului și permite copiilor să studieze acasă materii bazate pe grafice, dar pot fi folosit și la clasă pentru a preda simultan mai multor copii. 
Ajută-i pe copiii nevăzători să aibă mereu alături un profesor care să-i ghideze în învățare! Donează 10 lei pe ! 
Guest Post scris cu drag de Paula Blaj.
]]></content:encoded>
<wfw:commentRss>https://www.andreeaburlacu.ro/2021/07/28/privestecuinima-ajuta-copiii-nevazatori-aiba-acces-facil-educatie.html/feed</wfw:commentRss>
<slash:comments>0</slash:comments>
</item>
</channel>
</rss>

If you would like to create a banner that links to this page (i.e. this validation result), do the following:

Download the "valid RSS" banner.
Upload the image to your own server. (This step is important. Please do not link directly to the image on this server.)
Add this HTML to your page (change the image src attribute if necessary):

<a href="http://www.feedvalidator.org/check.cgi?url=http%3A//andreeaburlacu.ro/feed"><img src="valid-rss-rogers.png" alt="[Valid RSS]" title="Validate my RSS feed" /></a>

If you would like to create a text link instead, here is the URL you can use:

http://www.feedvalidator.org/check.cgi?url=http%3A//andreeaburlacu.ro/feed

Home · About · News · Docs · Terms